Pe 9 noiembrie anul trecut, l-am tratat la pachet cu David Friedman (între timp, nominalizat de Trump pentru funcția de ambasador în Israel, încă nevalidat de Congres). Nu era greu de presupus ce viitor le va rezerva președintele celor doi americani evrei ortodocși practicanți – fuseseră doar avocații săi și consilierii de campanie în materie de Israel. „Nici Greenblatt, nici Friedman nu au experiență politico-diplomatică sau academică, fiind pur și simplu, așa cum i-a descris șeful lor, doi oameni care „iubesc Israelul”. Doi autodidacți – așa se descriu singuri, cu candoare, explicând că au început să citească mult pe tema pe care îl consiliază pe unul care, evident, știe chiar mai puțin decât ei. Greenblatt e posibil să-l însoțească la Casa Albă, Friedman speră să ajungă ambasador la Ierusalim – fiindcă președintele ales a promis că va recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului”, notam în urmă cu cinci luni.
Ei bine, Jason Greenblatt a sosit astăzi la Ierusalim, ca trimis al președintelui american, cu scopul de a explora pozițiile celor două părți – israeliană și palestiniană – în vederea demarării procesului de pace. S-a întâlnit cu premierul Netanyahu, se va întâlni cu președintele Rivlin, cu oficialități mai mărunte, urmând ca mâine să ajungă la Ramallah, unde va discuta cu Mahmmud Abbas (vineri, președintele Autorității Palestiniene purtase o convorbire telefonică cu Donald Trump, acesta din urmă învitându-l la Washington „în viitorul apropiat”).
Lui Greenblatt îi va fi foarte greu, dacă nu imposibil să câștige încrederea palestinienilor – și nu doar din pricina lipsei sale totale de experiență diplomatică. Faptul că a ținut să anunțe pe twitter că, în escala de la Frankfurt, și-a făcut rugăciunile de dimineață, nu-i adaugă obiectivitate în niște negocieri oricum extrem de delicate.
Să ne înțelegem: omul se poate ruga oriunde și oricând. Fiecare o face, în religia lui. Dar să te lauzi că ai recitat tulburătoarea „Șema Israel” („Ascultă, Israel”) având apoi pretenția că emiți judecăți de valoare în favoarea ambelor părți, e straniu ca să nu spun de-a dreptul sfidător.